Denumirea științifică: Aesculus hippocastanum L.

Clasificare botanică: arbore din familia Hippocastanaceae

Descrierea botanică: Castanul sălbatic are dimensiuni destul de mari, putând atinge o înălțime de până la 40 m. Tulpina sa are un diametru de 80 cm. Frunzele sale sunt compuse din câte 5 frunze mai mici, de până la 7 cm fiecare. Fructul său este o capsulă, acoperită cu o coajă verzuie, de dimensiuni relativ reduse. Preferă o climă temperată, cu ierni blânde și veri răcoroase, fiind prezent în special în zonele montane și cu climat oceanic. Specia este originara din nordul Greciei, Iran, Caucaz, nordul Indiei si se cultiva in scop ornamental atat in Europa, cat si in America de Nord.

Forme și preparate: extract, capsule, comprimate

Părțile plantei utilizate: frunze, scoarta, seminte

Substanță activă:  Castanele sălbatice conțin vitaminele C, K, grupul vitaminelor B, B1, B2, grăsimi, amidon, saponozide, triterpenice, principii amare, taninuri, care mențin elasticitatea vaselor sanguine , grăsimi albumine, flavonoide, au proprietăți  antiinflamatoare, flebotonice,  vasodilatatoare, antiedematoase, anticoagulante și fluidizante pentru sânge, hemostatice, decongestive, sunt un real remediu pentru creșterea tonusului vaselor capilare fragile. Scoarța de castan sălbatic, conține  substanțe minerale, celuloză, rezine. Florile castanului sălbatic au un conținut bogat de derivați flavonici.

Indicatii terapeutice: Castanul salbatic poate avea efecte benefice asupra sistemului circulator, a bolilor vasculare, adjuvant in afectiuni grave accidente vasculare, tumori cancerigene, până la la suferințele provocate de hemoroizi sau varice.

Avertizări: Tratamentele cu preparatele din castane sălbatice se face numai sub supravegherea medicului, nu sunt recomandate femeilor însărcinate, și mamelor care alăptează, persoanelor care suferă de afecțiuni renale sau de ficat, persoanelor care iau coagulante.

Istoria plantei: Analizele zăcămintelor de cărbune de lignit arată că, înainte de ultima epocă glaciară, castanul salbatic era originar din Europa Centrală. Apoi a fost strămutat spre sud și s-a răspândit prin nordul Greciei, lanțurile muntoase Balcanice, Asia Mică și Caucaz până în Himalaya. Nu s-a întors în Europa Centrală până când medicul și botanistul Karl Clusius (1526-1609) a primit un castan salbatic  cadou de rămas bun de la sultanul turc. În 1576, le-a plantat în grădina curții din Viena. Matthiolus (1565) a realizat primul desen și descriere; primise o ramură cu fructe de la Constantinopol. Dar a durat mult mai mult timp până când copacul să se răspândească în Europa Centrală. Maiestia sa, frunzele frumoase și florile magnifice l-au făcut să fie un loc de rezervă în grădini și parcuri.

Originea numelui de familie „Aesculus” este neclară. Linnaeus spune că a fost numit după un fel de stejar. Numele speciei „hippocastanum” înseamnă, literal, „castan de cal”; amintește de utilizarea semințelor pentru a trata tusea și vântul spart la cai și, de asemenea, o deosebește de castanul consumat de oameni. Dar castanele de cal sunt o hrană populară de iarnă pentru căprioare și mistreți.

Afișez toate cele 2 rezultate

Forte Veinol, 30 comprimate

52,01 lei

Jambes Legeres Bio, 20 fiole

88,17 lei