Denumirea științifică: Cynara scolymus L.

Clasificare botanică: Asteraceae

Descrierea botanică: Anghinarea este o plantă erbacee ce face parte din familia Asteraceae cultivată in special in zona mediteraneana.

Forme și preparate: extract, granule, tincturi, suc

Părțile plantei utilizate: solzii cărnoși ai inflorescenței și pentru receptaculii florali care sunt comestibili.

Substanță activă: Anghinare conține cinarină, oxidaze, polifenoli, flavone, vitaminele A, B, C, mangan, fosfor, fier, lipide, zaharuri. Anghinarea este de asemenea și o importantă sursă de fibre si de inulină.

Indicatii terapeutice: Anghinarea este recomandata in caz de nefrite, angina pectorala, hepatite cronice, ateroscleroza, ciroze hepatice, cat si in infectiile de natura intestinala. La recomandarea medicului, remediile pe baza de anghinare pot fi folosite in tratarea disfunctiilor hepatobiliare, in insuficienta biliara, in inflamatii ale cailor biliare, in caz de pre-ciroza, cat si in anumite tipuri de hepatite (cronice si subacute).

Avertizări: Anghinarea nu este recomandata in obstructia biliara si in cazurile grave de insuficienta hepatocelulara. Nu se recomanda folosirea preparatelor din anghinare pentru a trata litiaza biliara. Nu e indicata femeilor care alapteaza.

Istoria plantei: Cynara scolymus sau Anghinarea este originara din zona mediteraneana si a fost utilizata ca si aliment de catre vechii greci si romani inca din secolul III i.e.n. In Africa de Nord, unde inca se mai gasesc in stare salbatica, semintele de anghinare au fost gasite in timpul sapaturilor din epoca romana Mons Claudianus, din Egipt. Arheologii au descoperit ca in Asia anghinarea era consumata inca din secolul IX i.e.n. Astazi, cei mai mari producatori de anghinare sunt Italia, Spania si Franta.

Afișez toate cele 3 rezultate