Nalba

Denumire știintifică: Malva silvestris

Denumirea botanică: Plantă ierboasa din familia Malvaceae

Nalba este o planta ierboasa, robusta, puternica, care creste spontan, pe terenuri virane, la marginea padurilor, pe linga garduri si case, este raspanita in toata Europa. Frunzele sunt dispuse in spirala, cu marginile dintate inegal, lung petiolate, paroase. Florile sunt mari de culoare mov-violaceu, asezate la subsuoara petiolilor frunzelor de pe ramuri si in partea superioara a tulpinii, corola este formata din cinci petale, strabatute de firicele violete, planta infloreste din luna iunie si pina in septembrie.

Substanțe active: Frunzelecontin mucilagii,ulei volatil, glucide

Florile contin flavonoide, mucilagii, ulei volatil, saponozide, taninuri, acid cafeic, acid cumaric, acid clorogenic, acizi grasi, glucidice, saruri minerale.

Ce rol terapeutic are nalda in organism si ce efecte are?

Afectiuni ale aparatului respirator: tuse, raceli, bronsita, dureri de gat ; afectiuni ale aparatului digestive: gastrita, colite, constipatie, crampe intestinale; afectiuni ale rinichilor: infectii renale, nefrite, uretrite, inflamatii ale vezicii urinare; afectiuni ale organelor genital: leucoree, vaginita; eficienta in vindecarea fisurilor anale si a hemoroizilor.

Avertizări

Prin structura sa, mucilagul din frunze şi flori poate interacţiona cu alte medicamente administrate concomitent, printr-o absorbţie întârziată. Pentru a evita acest fenomen, se recomandă ca eventuala medicaţie asociată să se administreze la o oră înainte sau după aportul preparatelor din nalbă de pădure.

În Antichitate, grecii şi romanii foloseau planta pentru proprietăţile sale emoliente şi laxative. De asemenea, în medicina tradiţională europeană, diferite preparate din florile şi frunzele de nalbă (infuzii, cataplasme, gargarisme, băi medicinale, unguente) se indicau în tuse, dureri în gât, stări de răceală, inflamaţii cutanate, hemoroizi, reumatism, arsuri.

Florile de nalbă de pădure şi-au câştigat în secolul al XVlII-lea un loc important în terapeutică, odată cu apariţia aşa-numitului oţet aromatic (de uz farmaceutic, Acetum aromaticum).