Descrierea botanică: Teraxacum officinalis sau papadia cum este cunoscuta popular, prezinta un rizom vertical care se continua cu o radacina pivotanta de culoare cenusie-bruna. Din rozeta de frunze bazilare, se inalta o tulpina florifera cilindrica, lipsita de frunze ce se termina cu o floare galben-aurie. Planta este foarte raspandita in emisfera nordica. Produsul vegetal provine in mare parte din flora spontana insa exista si culturi.

Forme și preparate: extract, tincturi, ceai

Părțile plantei utilizate: radacina, frunze, suc

Substanță activă: Papadia contine in principal substante amare, alaturi de triterpene ( teraxasterol), sterol ( sitosterol, stigmasterol), carotenoide, flavonoide ( 7-D-glucozidele apigenolului si luteolinei), acid cafeic. Radacinile contin aproximativ 1.1% mucilag. Primavara radacinile contin fructoza in proportie de 18% si inulina in proportie de 2%; toamna continutul de inulina poate ajunge pana la 40%. Partea aeriana contine pana la 4,5% potasiu. Frunzele sunt bogate in flavonoide, provitamina A, vitamin C, saruri minerale si proteine complete.

Indicatii terapeutice: Papadia stimuleaza vezica biliara. Creste cantitatea de bila formata in parallel cu cresterea contractilitatii vezicii. In plus are actiuni si asupra ficatului. Este benefica in crize hepatice si icter si un bun adjuvant in insuficienta hepatica. Papadia regleaza functiile intestinului si combate eficient constipatia.

Alte calitati ale Papadiei sunt: anticelulitic, diuretic, reducere a nivelului colesterolului, eczema ale pielii, detoxifiant!

Avertizari: Administrarea se face doar la indicatia medicului in caz de calculi biliari sau obstructii ale cailor biliare.

Istoria plantei: Papadia este cunoscuta pentru efectele sale curative inca din Evul Mediu.

Afișez toate cele 5 rezultate