Zmeur

Denumire știintifică: Rubus idaeus L.

Clasificare botanică: arbust

Substanțe active:

Frunzele conţin: vitamina C , flavonoizi, tannin iar fructele de Zmeur conţin: potasiu, fosfor , calciu , magneziu, mangan , sodiu , zinc , cupru , fier , vitamina C , B1 , B2 , provitamina A, vitaminele D, P, zaharuri, pectine, acizi organici, proteine, taninuri. nictanic, acid roburic, cvercetină), acizi cinamomici, flavonoizi, substanţe pectice şi rezinoase, zaharuri.

Ce rol terapeutic are zmeurul in organism si ce efecte are?

Regulator al sistemului hormonal

Maceratul de muguri de zmeura actioneaza ca un regulator al hormonilor feminini: estrogen si progesteron. Lăstarii săi tineri acționează pe axa hipotalamo-hipofizo-ovarian pentru a restabili echilibrul endocrin și secreția acestor hormoni. Ca regulator, corectează prin urmare toate tulburările hormonale feminine, de la pubertate până la menopauză. Este potrivit pentru pre și post-menopauză pentru a reduce inconvenientele care pot fi asociate cu aceasta. Prin actiunea sa hormonala, Zmeura poate ajuta in unele cazuri la reducerea cresterii excesive a parului.

Antispastic

Actiunea zmeura asupra hipofizei afecteaza atat reglarea hormonala, cat si spasmele uterine. Maceratul de muguri are într-adevăr o acțiune miorelaxantă, determină relaxarea mușchiului uterin, reducând astfel frecvența și forța contracțiilor uterine.

Avertizări

Maceratul de muguri de zmeura este autorizat pentru intreaga familie, cu exceptia bebelusilor sub 3 ani.

Acest macerat de muguri nu este recomandat in caz de patologie hormono-dependenta.

Zmeurul este cunoscut din timpuri preistorice. Plinius cel Batrân i-a dat zmeurului numele de Rubus idaeus. A inceput sa fie cultivat incepând cu secolul al XlV-lea. In Evul Mediu era cultivat prin gradini si mai ales in jurul manastirilor, ca planta medicinala. In secolul al XVI-lea se fac primele mentiuni despre utilizarea in alimentatie a fructelor.