Zmeur

Denumirea științifică:  Rubus idaeus L.
Clasificare botanică: arbust

Forme și preparate: macerat gemoterapic, extract, granule, tincturi.

Părțile plantei utilizate: frunze, muguri, fructe

Substanță activă: Frunzele conţin: vitamina C , flavonoizi, tannin iar fructele de Zmeur conţin: potasiu, fosfor , calciu , magneziu, mangan , sodiu , zinc , cupru , fier , vitamina C , B₁ , B₂ , provitamina A, vitaminele D, P, zaharuri, pectine, acizi organici, proteine, taninuri.

Indicatii terapeutice: Regulator al sistemului hormonal: maceratul de muguri de zmeura actioneaza ca un regulator al hormonilor feminini: estrogen si progesteron. Lăstarii săi tineri acționează pe axa hipotalamo-hipofizo-ovarian pentru a restabili echilibrul endocrin și secreția acestor hormoni. Ca regulator, corectează prin urmare toate tulburările hormonale feminine, de la pubertate până la menopauză. Este potrivit pentru pre și post-menopauză pentru a reduce inconvenientele care pot fi asociate cu aceasta. Prin actiunea sa hormonala, Zmeura poate ajuta in unele cazuri la reducerea cresterii excesive a parului.

Antispastic: actiunea zmeura asupra hipofizei afecteaza atat reglarea hormonala, cat si spasmele uterine. Maceratul de muguri are într-adevăr o acțiune miorelaxantă, determină relaxarea mușchiului uterin, reducând astfel frecvența și forța contracțiilor uterine.

Avertizari: Maceratul de muguri de zmeura este autorizat pentru intreaga familie, cu exceptia bebelusilor sub 3 ani.

Acest macerat de muguri nu este recomandat in caz de patologie hormono-dependenta.

Istoria plantei: Zmeurul este cunoscut din timpuri preistorice. Plinius cel Batrân i-a dat zmeurului numele de Rubus idaeus. A inceput sa fie cultivat incepând cu secolul al XlV-lea. In Evul Mediu era cultivat prin gradini si mai ales in jurul manastirilor, ca planta medicinala. In secolul al XVI-lea se fac primele mentiuni despre utilizarea in alimentatie a fructelor.